Mirela este o tânără care a ajuns la Casa Debora în anul 2009, însă drumul ei până acolo a fost plin de greutăți și încercări. Povestea copilăriei sale începe într-un mic orășel de lângă Timișoara.
Părinții ei consumau alcool, iar certurile erau la ordinea zilei. A început să muncească de la 11 ani, însă toți banii câștigați erau luați de mama ei pentru a cumpăra țigări și băutură. A crescut împreună cu sora ei mai mică, dar mama le bătea frecvent, mai ales pe Mirela. Nu a avut niciodată o casă stabilă, fiind nevoite să se mute mereu dintr-un loc în altul.
Într-un an, o vecină a luat-o sub aripa ei, observând că era deseori singură acasă. Aceasta a fost prima persoană care i-a vorbit despre Dumnezeu. La 13 ani a mers pentru prima dată la biserică, la invitația fiicei vecinei. Biserica a devenit pentru ea un adevărat refugiu, un loc al păcii și liniștii.
Copleșită de greutățile din familie, într-o zi și-a exprimat dorința de a pleca de acasă, căutând un centru pentru copii. Astfel a început povestea ei la Casa Debora, unde a ajuns după ce pastorul bisericii pe care o frecventa a luat legătura cu un pastor din Timișoara, care este și membru în Consiliul Director al Fundației Missio Link Internațional, organziație creștină care a fondat Casa Debora.
La Casa Debora începuturile nu i-au fost ușoare. Procesul de integrare cu celelalte fete a fost greu însă, cu ajutorul consilierilor și al părinților sociali, a început să se integreze să se acomodeze, să crească și să se schimbe.
Când a venit momentul să decidă ce va face după absolvirea liceului, Mirela nu știa în ce direcție să meargă. Văzând potențialul ei, echipa a încurajat-o spre Facultatea de Medicină, asigurând-o de toată susținerea. La început i s-a părut o decizie dificilă, un munte imposibil de urcat dar și-a luat inima în dinți și s-a înscris la facultate. Astăzi este în ultimul an de rezidențiat la specializarea Medicină Internă.
Drumul a fost lung și plin de încercări, dar a învățat să nu renunțe. Știa că în spatele ei sunt oameni care o susțin și, mai presus de toate, a simțit prezența lui Dumnezeu care a fost sprijinul ei în cele mai grele momente.
Medicii și mentorii săi i-au insuflat încrederea în propriile forțe. O doamnă doctor, în special, i-a oferit ocazia și îndrăzneala de a lucra singură, demonstrându-i că poate face față provocărilor.
Mirela crede cu tărie că Dumnezeu a pus în ea empatia, acea capacitate de a simți și înțelege suferința celor din jur, ceea ce este esențial pentru orice medic. Experiența din spital i-a arătat că, pe lângă grija medicală, este important și sprijinul spiritual și emoțional pentru pacienți și aparținătorii lor.
În mai 2025, la invitația partenerilor noștri de la Missio Internațional, Mirela a avut oportunitatea să călătorească în SUA pentru a-și împărtăși povestea. Aceasta a fost o experiență plină de emoții și încurajări, iar întâlnirea cu oameni dedicați, care de-a lungul anilor au fost alături de ea și de cele peste 150 de fete, a fost o sursă de inspirație profundă. A învățat că dăruirea necondiționată și grija pentru ceilalți sunt esențiale în orice domeniu.
În cele două săptămâni Mirela a vizitat Clubul Rotary Perrysburg, OH – donator major al Casei Debora; Grace Church – Perrysburg, OH; a fost găzduita de Lois Rosenberry membru al Boardului MI. În timpul șederii ei în zona Toledo, OH, Lois și Mirela au acordat un interviu la emisiunea Business/Life 360 cu Krisi K. Următorul stop a fost în Marietta, GA, unde Mirela a revazut prieteni loiali din Biserica Mt. Bethel, un partener de peste 20 de ani al MLI. Vizita ei s-a incheiat in Knoxville, TN, unde echipa de la MI i-a fost gazdă. Timpul ei în SUA a fost o îmbinare frumoasă între recunoștință pentru susținerea care a făcut posibil succesul Mirelei și învățare continuă. Mirela a vizitat spitale în Toledo, OH și Knoxville, TN și a petrecut timp cu lideri care au adus schimbare în comunitațile lor dar și în România, prin implicarea lor alături de noi.
Pentru ea, viața transformată înseamnă speranță — ,,nu trecutul te definește, ci alegerile tale’’. Alegerea de a învăța, de a crește și de a deveni medic a schimbat totul. Își dorește să fie un instrument al speranței pentru cei din jur și să îi încurajeze pe cei aflați în dificultate să nu aștepte, să își spună adevărul, să ceară ajutorul și să profite de șansele primite.
,,Vreau să mulțumesc în primul rând lui Dumnezeu pentru tot ce sunt astăzi. Chiar mă gândeam când eram în America, spunând povestea mea, unde aș fi fost astăzi dacă nu aș fi ajuns la Casa Debora. Probabil nu în cel mai frumos loc.
Este o carte pe care am primit-o de ziua mea, mulți ani în urmă, se numește Materie Cenușie. Și citind titlul acela, Dumnezeu mi-a adus în minte atunci că, și eu cândva am fost acolo jos, cenușă, fără valoare, dar Dumnezeu a ales ca de acolo să mă ridice și să fiu ce sunt astăzi.
Mulțumesc în primul rând Lui și apoi tuturor celor de la Casa Debora, părinților sociali, psihologilor cu care am luat contact și tuturor partenerilor care m-au susținut. Fără ei, poate nu aș fi fost astăzi aici, pregătită să ajut și să aduc lumină în viețile altora.’’ – Mirela
