”Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel și a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, și să păzească poruncile Lui.” – Psalmii 78:3-7
Era poate puțin înainte de începutul anului școlar 2004-2005 când cadrele didactice de la actualul Centru de Educație Inclusivă Constantin Păunescu din Recaș, jud. Timiș (Școala), ne împărtășeau îngrijorarea lor față de rata mare a abandonului școlar timpuriu în rândul copiilor din zona administrativă Recaș. Copii de 10-12 ani abandonau școala chiar înainte de absolvirea ciclului primar ca să-și ajute părinții la munca în agricultură. Am înțeles atunci că una din cauzele acestui fenomen este situația economică precară a acestor familii dezrădăcinate ca urmare a politicii demografice comuniste. Acesta a fost momentul în care parteneriatul nostru cu Școala a ieșit din limitele fostului Centru de Plasament Recaș îndreptându-ne și înspre copiii din comunitate. Poate merită reamintit aici că fostele orfelinate comuniste aveau propria școală, și că abia mai târziu școala și centrele de plasament au fost separate iar copiii din comunitate și cei din casele de copii au fost integrați împreună. Atelierele de educație biblică pe care le derulam în incita centrului de plasament, exclusiv cu copiii rezidenți, aveau să se mute în sălile de clasă ale Școlii și să includă și copiii din comunitate. Pentru a răspunde nevoilor materiale ale copiilor din comunitate, în parteneriat cu Școala, am implementat un sistem de burse, constând în produse alimentare de bază, rechizite, produse de igienă și îmbrăcăminte, bursele fiind acordate funcție de prezența și rezultatele la școală, și astfel a început programul Merg la Școală care continuă și azi și care include anual peste 200 de copii între 3 și 18 ani, copii care vin la Școală din opt sate adiacente Recașului.
De-a lungul anilor, nu doar rata abandonului școlar timpuriu a scăzut, dar și situația academică s-a îmbunătățit, tot mai mulți copii absolvind ciclul gimnazial și mai apoi școala vocațională, fiind prima generație din familie cu mai mult de patru clase absolvite și chiar cu o formare profesională. Trecerea timpului, relația tot mai strânsă cu Școala dar și cu familiile copiilor din program ne-au ajutat să înțelegem că de fapt ei sunt copiii unei a doua generații de adulți analfabeți și fără o calificare, adulți strămutați din alte zone ale țării sau foști copii crescuți casa de copii din Recaș, unul dintre cele mai mari orfelinate comuniste. Ne-a ajutat să înțelegem că nu consecințele abandonului școlar sunt cele mai mari riscuri pentru copii, ci lipsa unui model parental sănătos, bazat pe valori și principii care să poată întrerupe nu doar ciclul sărăciei ci și al abuzului și infracționalității juvenile în comunitățile în care trăiesc copiii și familiile lor.
Timp de peste zece ani, am putut vedea rodul Cuvântului lui Dumnezeu în viețile copiilor cu care lucram la Recaș, i-am văzut înflorind, având încredere în ei, având visuri și făcându-și planuri de viitor.
La fiecare vizită ne uimeau și încă ne uimesc recitând versete din Biblie și chiar versuri compuse de unii dintre ei. Ne impresionau până la lacrimi auzindu-i cântând din toată inima și cu toată puterea ”Mărețul Har”. Copiii și nepoții unor adulți dezrădăcinați, fără o casă a lor și fără un loc la care să revină, aveau să-și găsească identitatea și apartenența în Cristos, și nu doar pentru că asta li se spune la clasele de educație biblică, ci pentru că în orele petrecute la Școală se simt iubiți și prețuiți atât de personalul și voluntarii Fundației Missio Link Internațional (MLI) cât și de cadrele didactice din Școală, iar relația armonioasă dintre adulții din jurul lor le dă un alt model de viață. Am înțeles astfel că pentru schimbarea paradigmei în comunitățile acestor copii e nevoie să ajutăm părinții să-și regăsească identitatea, și de unde altundeva să începem decât de la mame. Cu sprijinul Școlii, am identificat un grup de 15 mame cu care în toamna anului 2015 am început un nou proiect la Recaș pe care l-am numit ”Cu mama la școală”. Bilunar psihoterapeuții creștini Mariana Mitrofan și mai apoi Adriana Ciacia, cu care MLI colaborează, logopedul Școlii, Dana Oros, se întâlneau cu mamele incluse în proiect în sesiuni de consiliere parentală ajutându-le să înțeleagă cum să fie mame după voia lui Cristos. Sesiunile de consiliere erau alternate cu ateliere practice la care mamele interacționau cu copiii lor folosind principiile nou învățate. Puterea și importanța rugăciunii, valorizarea copilului dar disciplinarea în dragoste, jocul ca o formă de relaționare mamă-copil, au fost doar câteva dintre temele abordate până la finalul anului 2019.
Din păcate pandemia ne-a împiedicat să continuăm proiectul pe care l-am reluat în primăvara lui 2024, cu un număr de șase mame care împreună cu Psihoterapeut Adriana Ciacia, au parcurs programul Cercul Siguranței, program pe care l-au încheiat cu brio în 11 iunie 2024. Cercul Siguranței este un program de intervenție în educarea și creșterea copilului, ce are la baza cercetări de peste 30 de ani în Teoria Atașamentului, care ne învață că relația copilului cu parinții sai joacă un rol esențial în starea lui de bine. O relație securizantă îl va ajuta să își formeze tiparele după care modelează relațiile în viața adultă. Deși cursul se adresează părinților și educatorilor, Adriana Ciacia a integrat și de această dată ateliere practice cu implicarea copiilor, având ca asistent pe Emily, ciobanescul german antrenat pentru terapie. ”Prin integrarea Terapiei Asistate de Animale (TAA) cu programul Cercul Siguranței (COS), mamele și copiii pot beneficia de o abordare cu mai multe fațete în construirea unui atașament sigur, îmbunătățirea comunicării și reducerea stresului. Prezența câinelui de terapie poate servi ca un sprijin suplimentar, întărind fundamentul securizant pe care COS își propune să-l creeze în familie. De exemplu activitatea „comandă și recompensă” are ca obiectiv construirea încrederii și îmbunătățirea abilităților de comunicare. Astfel copiii învață să dea comenzi câinelui de terapie, cum ar fi „șezi”, „culcat” sau să aducă mingea, în timp ce mamele își îndrumă copiii să dea comenzi clare, cu calm și să laude ascultarea câinelui. Rolul câinelui este de a răspunde la comenzi ajutând copiii să vadă impactul imediat al comunicării clare și al întăririi pozitive. Această activitate reflectă aspectul de consolidare a încrederii din COS” – ne explică psihoterapeutul.
Felicităm mamele pentru parcurgerea cursului Cercul Siguranței convinși fiind că copiii lor vor avea un mediu securizat în familie și ne dorim să ne revedem în toamnă cu ele și cu alte grupe de mame.
Suntem onorați de parteneriatul de aproape 20 de ani cu Centrul de Educație Inclusivă Ctin. Păunescu, Recaș. Colaborarea noastră în educarea copiilor din zona Recaș, schimbarea din viețile lor au făcut ca biserici, companii, persoane fizice din țară și din străinătate să ni se alăture și să susțină spiritual și financiar programele derulate în parteneriat în Recaș.
Împreună am învățat și am arătat altora că totul e posibil cu Dumnezeu.
