Avea 7 ani când a venit la Casa Debora. Fiind o fată foarte slăbuță, ieșea teribil în evidență rana de pe frunte. Plângea de fiecare dată când trebuia să facă duș, pentru că apa făcea ca rănile de pe trupul ei firav să o usture și mai tare. Mult timp după ce i s-a vindecat rana din frunte, atunci când era întrebată despre cicatrice, spunea că a căzut și s-a lovit, fiindcă amintirile erau mult prea traumatizante și simțea că dacă nu spune adevărul, ele vor dispărea.
Până la vârsta de 7 ani a fost sever abuzată, în toate modurile, de către frații și tatăl ei. Rana din frunte i-o făcuse tatăl ei când a lovit-o brutal cu o bâtă. A leșinat. Mama plecase să cumpere pâine, iar când s-a întors, și-a găsit fiica întinsă pe jos, inconștientă și sângerând din cauza loviturii, așa că a chemat ambulanța.
După ce a ajuns la Casa Debora, în încercarea de a-și suprima amintirile, suferea adesea de anxietate. În anii petrecuți la noi, într-un mediu unde s-a simțit iubită și acceptată, vindecarea s-a petrecut pas cu pas. Ajunsă la 18 ani, singura asemănare dintre ea și fetița care plângea în duș, era cicatricea de pe frunte. Se schimbase complet. Devenise o adevărată domnișoară, puternică și cu rănile vindecate, nu doar cele de pe trup, ci și cele din suflet.
Am știut că s-a vindecat pentru că ne-a spus într-o zi, când a împlinit 18 ani că vrea să își viziteze părinții. Recunoaștem că ne-a speriat puțin ideea, ne temeam să nu revină în forță toate amintirile abuzurilor, dar ne-a asigurat că simte că are nevoie să facă asta pentru a putea începe o viață independentă când va pleca de la Debora.
Am străbătut țara împreună cu ea până în satul natal, la poarta familiei sale. Ne-am întâlnit și cu tatăl ei, care după 5 ani de pușcărie fusese eliberat; mai erau de față și frații și bunica. I-a întrebat ce mai fac, le-a povestit despre viața ei și cu o pace de necuprins, în inimă și în privire, i-a privit țintă și le-a spus:
Îmi amintesc ce mi-ați făcut, nu voi uita. Dar vreau să vă iert, așa că am venit până aici ca să vă spun că v-am iertat.
S-a ridicat, și-a îmbrățișat bunica și ne-a spus că putem pleca.
Între timp, Dora* și-a întemeiat propria ei familie, este căsătorită și are două fetițe frumoase și o viață liniștită.
Cu fiecare 50 RON donați, o fată sub 18 ani care a trecut prin abuz sever, ca și Dora, inclusiv prin trafic de persoane, este cu o zi mai aproape de vindecare. Din 2002 până acum, peste 140 de fete și-au regăsit speranța la Casa Debora – aici au parte de părinți sociali iubitori și de o echipă de sprijin formată din psihoterapeut, asistent social, consilier educațional și manager de caz. Până acum, prin această echipă dedicată ajutată de mulți oameni buni din întreaga lume, am putut să ne asigurăm că fiecare fată care trece pragul Casei Debora pentru a locui acolo are la dispoziție TOT ce are nevoie pentru a se putea vindeca fizic și emoțional, să descopere că există viață după abuz: de la adăpost sigur la mâncare, la produse de igienă și haine, de la consiliere educațională pentru toate clasele școlare și îndrumare în alegerea unei facultăți sau a unei meserii, de la consiliere post traumă la adulți responsabili în preajmă, exemple demne de urmat.
Asta înseamnă, pe scurt, o zi de protecție completă pentru un copil vulnerabil – o zi în care drumul spre vindecare continuă pentru cele 24 de fete din cele 2 Case Debora.
Cu donațiile în scădere, în timp ce izolarea a dus la creșterea numărului de abuzuri, mărturisim că fără ajutorul vostru, nu vom putea menține cele două case. Fără voi, ne temem că viața după abuz nu va mai continua, însă noi vrem din tot sufletul să continue, să vedem vieți vindecate și schimbate, vrem ca aceste fete nevinovate să spună cu încredere că da, cu ajutorul oamenilor buni, există viață chiar și după abuz.
Avem o vorbă în perioada aceasta: COVID nu oprește binele atât timp cât oamenii buni continuă să îl facă. Vă mulțumim tuturor celor care deja v-ați implicat și ați donat și vă invităm să continuați să o faceți și să distribuiți povestea Dorei prietenilor voștri. Poveștile de speranță continuă doar cu implicarea oamenilor buni.
Donațiile se pot face direct pe site-ul nostru, prin butonul de donații de mai sus.
*Dora nu este numele real al fetei. Am schimbat numele pentru protecția, demnitatea și siguranța ei.
*Relatarea este reală, însă poza aceasta este generică, fetița din poză nu este cea din relatare, nu există nicio asociere între fetița din poză și cea din relatarea de mai sus.