Interviu cu Emil Toader – Coordonatorul proiectului Alpiniș

Te invit să faci cunoștință cu Emil Toader.

Emil a devenit de curând președintele fundației Missio Link International, însă de mai bine de 16 ani el își dedică timpul și resursele pentru proiectul lui de suflet – Alpiniș. Iată ce ne-a împărtășit Emil despre viziunea și scopul pentru care acest loc există!

Î: Ce este Alpiniș?         

E: Noi la MLI avem parteneriate cu biserici din toată țara, multe de peste 15 ani. În acest context, lucrăm mult cu tinerii și facem tabere cu ei. Datorită acestui fapt și pentru că vedem utilitate și impact în formarea tinerilor și în îndrumarea lor spre Hristos, ne-am hotărât să dezvoltăm o locație potrivită acestui scop și așa s-a ajuns la Alpiniș. Pe de-o parte, e viziunea noastră de a avea un impact cu Evanghelia în viețile tinerilor și nu numai, iar pe de altă parte este o locație în natură, amplasată strategic, în zona Sibiu, astfel încât să deservească comunități din toată țara, pe parcursul întregului an.

Î: Pe lângă locația propriu-zisă Alpiniș, voi mai organizați și taberele Alpiniș Outdoor Challenge. Ce presupune o astfel de tabără?

E: Taberele AOC sunt ture de 4-5 zile pe munte în grupuri organizate și cu lideri instruiți care au scopul de a îi lua pe tineri din contextul cotidian și de a le oferi o experiență, o lecție de viață. Nu o aventură de dragul aventurii, ci o aventură cu scop. Scopul este acela de a îi provoca să reflecteze la călătoria vieții lor și direcția în care se îndreaptă. Învățăm împreună despre mersul pe munte, orientare, echipament și nutriție, despre mediu, dar și despre Dumnezeu, despre relaționarea și participarea într-o comunitate.

Î: Tu locuiești în Timișoara, iar Alpinișul este în masivul Cindrel, lângă Sibiu. Cum reușești să coordonezi un proiect așa mare de la distanță?

E: Aici răspunsul e scurt: nu reusesc. Glumesc. Pentru noi, locația în sine a Alpinișului e importantă pentru că, fiind în centrul țării, e ușor accesibilă, iar zona și orașul Sibiu sunt o atracție. Coordonarea proiectului de la distanță este, la nivel personal, una dintre cele mai mari provocări. Foarte des am sentimentul că aș putea face mai mult dacă aș locui acolo. Familia și viața persoanală sunt în Timișoara, dar aș putea spune că Alpiniș a devenit o a doua casă pentru mine.

Î: Ce ar trebui să știe despre Alpiniș un om care nu a mai auzit de voi până acum?

E: Cred că Alpiniș ar trebui să fie cunoscut ca o locație deschisă care există pentru nevoile sufletești ale oamenilor: retragerea în natură și apropierea de Dumnezeu. Colaborăm cu grupuri în organizarea de tabere, conferințe, acțiuni de formare și consolidare a echipelor etc. Un alt lucru care e bine de știut este că Alpiniș e rodul eforturilor unui grup larg de credincioși, din țară și străinătate care au îmbrățișat și susținut această viziune.

Î: Urmează să construiți o nouă cabană la Alpiniș. Care este povestea ei?

E: Un minus la Alpiniș este capacitatea redusă a locurilor în contrast cu solicitările care vin din partea grupurilor și ale bisericilor. Putem găzdui doar 30 de persoane, iar majoritatea grupurilor ar avea nevoie de 60-70 de locuri. Așa că am decis să extindem proiectul cu o construcție potrivită scopului. Orice poveste include nume. Nu putem enumera toate persoanele implicate, dar voi menționa câțiva oameni dragi care nu mai sunt printre noi: Alec & Pati Woodhull, Eugen Groza și Bill & Bonnie Kinschner, care s-au implicat mult și au contribuit în mod personal la realizarea proiectului. The Kinschner Family Foundation din Atlanta, USA au cel mai mare merit în realizarea proiectului, o frumoasă continuare a viziunii lui Bill și Bonnie. Este un proiect ambițios, chiar copleșitor pentru că e dincolo de ceea ce gândim că am putea noi face, așa că este o provocare la rugăciune și credință.

Î: Care a fost cel mai încurajator feedback pe care l-ai auzit de la tinerii care au trecut pe la Alpiniș?

E: Fără să revizitez impresiile scrise de participanți, cel mai încurajator feedback este când experiența de la Alpiniș produce o transformare în bine. Surprizele plăcute sunt când auzi că în urma timpului petrecut la Alpiniș, sunt tineri care Îl înțeleg mai mult pe Dumnezeu, sau că timpul petrecut aici a avut un impact în viețile lor.

Î: Tu ai ales muntele sau muntele te-a ales pe tine?

E: Oswald Chambers spunea că muntele nu trebuie să te învețe ceva, ci să facă ceva din tine. Sunt binecuvântat prin faptul că locul de muncă îmbină un hobby și o pasiune, muntele și biserica. Mersul pe munte este un har, multe persoane nu au această posibilitate, fie din lipsa resurselor fie din motive de sănătate. Nu cred că l-am ales sau că m-a ales, ci e o chemare din partea lui Dumnezeu de a folosi muntele pentru a sluji oamenii. Am avut mereu pasiunea de a împărtăși cu alții experiențele de care eu mă bucur.

Î: E ceva ce nu te-am întrebat? 😊

E: Cred că ar fi ceva ce ar merita subliniat și anume că Alpiniș nu se vrea a fi doar un proiect al MLI, ci un proiect ancorat în Evanghelie, deschis la a servi comunități diverse. Invităm cu drag participarea, implicarea și susținerea celor care vor să se alăture viziunii – prin voluntariat, resurse, rugăciune și implicare personală!